Da, am decis sa vorbesc azi despre o prajitura comunista, cum ii spun eu, pentru ca recent mama mea mi-a prezentat o prajitura extrem de buna, cunoscuta sub numele de “Televizor”, sau “Budapesta”. Numele, putin cam banal as spune, lasa multe de dorit, dar gustul acestei prajituri, credeti-ma, este extraordinar.
Chiar si in lumea cofetariei exista niste trenduri, iar cele despre care o sa vorbesc eu acum sunt de undeva din anii 80-90, cand existau dulciuri care se preparau in doua zile si cand, in lipsa ustensilelor fara de care nu percepem acum munca in bucatarie, femeile isi tonifiau serios bratele, prin mixarea cremelor cu telul sau cu furculita.
Prajitura Televizor este o nebunie dulce formata din trei foi coapte in tava, doua cu cacao si una alba, tip pandispan, cu vanilie, lipite cu o crema ca o budincă.
Bunica imi povestea ca era sarbatoare cand facea acest dulce si nu doar pentru ca avea nevoie de multe ingrediente, ci pentru ca petrecea o viata in bucatarie pana o termina.
Daca te gandesti la cate ustensile exista astazi pentru a usura munca gospodinelor, putem spune ca pe vremea bunicii mele era un fel de epoca de piatra, avand in vedere ca, cremele erau “mixate” cu un tel din sarma, iar timpul de “mixare” era cel putin 30 de minute, astazi cu un mixer cu atatea viteze in 30 de minute ai deja prajitura in tava bagata in cuptor.
Tot bunica imi spunea, ca inainte sa existe frisca praf, ea se facea din smantana si zahar vanilat. Si, pentru ca, cum spuneam pe atunci nu existau aparate precum astazi, frisca o batea tot cu telul. Ba chiar, satula sa tot frece la nesfarsit ingredientele alea doua ca sa iasa frisca cat mai pufoasa, renunta de tot la ea si servea tortul sau prajitura si fara. Pe principiul „e bun, ca e dulce”.
Sper ca v-am starnit curiozitatea si veti prepara si voi aceasta prajitura, iar in ajutorul vostru va sar prietenii de la Cakedecor unde gasiti tot ce aveti nevoie pentru ca portia voastra de dulce sa fie perfecta!